Cum să protejezi sistemul nervos al bărbatului tău atunci când ești la volan?

Cum să faci astfel încât bărbații să poată circula liniștiți alături de femeile lor, fără să se încordeze în scaun și fără să apuce volanul?

Fiecare bărbat care s-a apucat să-și învețe femeia să conducă a încercat să-i transmită propria experiență.

Asta înseamnă că, din momentul în care facem ceva diferit față de cum ar fi făcut el însuși într-o situație similară — ceea ce, din punctul lui de vedere, este singurul comportament și singura decizie CORECTĂ — devenim imediat „vinovate”. Urmează imediat țipete, critică, reproșuri și sarcasm. Greșeala principală este reacția după ce, în opinia lui, a fost deja făcută o acțiune greșită. Cum ar fi corect? În primul rând, atunci când te așezi pe scaunul din dreapta în rol de mentor, trebuie să ai un scop clar — SĂ AJUȚI, nu să cauți greșeli și să le semnalezi zgomotos și emoțional. Trebuie să lucrezi ÎN AVANS. Cum? Foarte simplu. Să atragi din timp atenția șoferului începător asupra acțiunilor care urmează, să pui o întrebare care să stimuleze gândirea și găsirea unei soluții corecte, iar dacă este nevoie — să sugerezi ce anume trebuie făcut și să urmărești corectitudinea executării.

EXEMPLU: În față ai un obstacol, o mașină parcată, ce vei face? Răspuns: voi semnaliza stânga și o voi ocoli. — Foarte bine, doar uită-te în oglinda stângă, asigură-te că nu încurci pe nimeni și că este suficient spațiu pentru toți.

Asta înseamnă MENTORAT. Iar țipetele, criticile și devalorizarea duc la blocaj mental și la frică.

Și colegii mei instructori sunt, ca să spunem delicat, surprinși de metoda mea de instruire a femeilor la volan. Eu acord mai puțină atenție minusurilor și mai mult plusurilor. Desigur, vedem, corectăm și discutăm greșelile, dar acestea nu sunt imputate și nu sunt criticate. Răbdarea și înțelegerea sunt pe primul loc.

Așadar, dragele mele șoferițe, iată de ce bărbații voștri sunt atât de nervoși atunci când conduceți… Haideți să fim sincere — le este frică să circule cu voi, chiar le este frică. Bărbații nu au încredere în noi.

Nu au încredere în voi ca șoferi și, uneori, nici în mine ca instructor. Deși, ulterior, îmi strâng mâna și spun „mulțumesc”.

Nu au încredere, sistemul lor nervos este încordat, sunt la limită, pe marginea unei crize nervoase.

Cât autocontrol este necesar pentru a vă permite să faceți totul singure, fără a vă dicta fiecare pas. În practică, vi se dau indicații directe, soluții gata făcute, fără explicații privind necesitatea unei anumite acțiuni și fără demonstrarea procesului de gândire.

De câtă voință are nevoie o mamă care vede un cuțit în mâna copilului ei de cinci ani? Cât de mult îți vine să iei cuțitul, să tai pâinea și să i-o dai — este mult mai simplu decât să te temi panicat de o greșeală a copilului și de consecințe. Care este acțiunea corectă? Consider că trebuie să-l înveți pe copil să folosească cuțitul și apoi să-i acorzi încrederea să taie pâinea, urmărind procesul cu respirația tăiată.

Pentru ca cei care stau lângă voi să fie liniștiți, dezvoltăm la șoferii începători:

CAPACITATEA DE A CONTROLA AUTOMOBILUL CA MECANISM;
CAPACITATEA DE A CITI SITUAȚIA RUTIERĂ;
CAPACITATEA DE A CUNOAȘTE, ÎNȚELEGE ȘI APLICA CORECT REGULILE DE CIRCULAȚIE;
CAPACITATEA DE A GÂNDI INDEPENDENT CA ȘOFER;
CAPACITATEA ȘI DISPONIBILITATEA DE A CONDUCE INDEPENDENT.

Cum să faci astfel încât bărbatul de lângă tine SĂ AIBĂ ÎNCREDERE ÎN TINE? Foarte simplu. Îmi învăț toate elevele să „gândească cu voce tare” și să-și verbalizeze acțiunile în timpul lecțiilor.

Acest lucru ajută la formarea automatismelor mentale și, în același timp, îmi permite:

— să înțeleg ce văd și ce aud;
— cum interpretează ceea ce văd;
— ce decizii au luat;
— ce acțiuni intenționează să întreprindă.

Astfel, mă „conectez” la cursantă și, dacă este necesar, corectez cursul gândirii sau ordinea acțiunilor.

Prin urmare, atunci când treceți în mașină cu soțul în locul instructorului, trebuie să continuați să faceți același lucru — să vă verbalizați acțiunile.

Atunci pentru el va fi clar, înțeles și liniștitor:

ce vedeți și ce nu;
cum înțelegeți situația rutieră;
ce intenționați să faceți și cât de justificat este;
dacă ați calculat corect timpul și viteza manevrei.

În aceste condiții, mentorul de lângă voi va fi la curent cu acțiunile voastre ulterioare și va putea, la nevoie, să intervină din timp și să ajute.

Este suficient puțin exercițiu și procesul vostru de învățare va deveni plăcut pentru amândoi. Iar în locul gândului „Ce nenorocit, mă încurcă, țipă la mine…”, veți spune: „Cât s-a chinuit cu mine săracul…”.

Folosiți această metodă și veți fi foarte mulțumite de rezultat. Este important doar să ajungeți dinainte la un acord că veți proceda amândoi exact așa cum este descris mai sus.

ÎNTREBARE: Ce faci dacă soțul totuși se enervează și strigă că încurci pe toată lumea și îi ții pe toți pe loc?

RĂSPUNS: Pune-i o întrebare:

— Tu ești de partea cui? A mea sau a acelui tip?
— Vrei să mă ajuți pe mine sau pe toți ceilalți?
— Pe cine ai ajutat acum, pe mine sau pe ei?

Apoi spune calm: „Hai să fii DE PARTEA MEA!!! Ajută-mă pe mine!!! Fă-i semn acelui bărbat să mă lase să trec, de exemplu. Spune-mi din timp ce ar fi corect să fac sau atrage-mi atenția asupra a ceva ce nu am observat — asta înseamnă AJUTOR!!! Atât timp cât mă critici, joci de partea lor — nu ești prietenul meu și nu mă ajuți. Dacă vrei să-i ajuți pe ei, să-i protejezi de mine și de condusul meu neîndemânatic, atunci du-te și urcă-te în mașina lor. Dacă ești DE PARTEA MEA, atunci ai grijă de mine, nu de ei, te rog.”

Și, poate pentru prima dată, el va înțelege CE anume poate face pentru a vă ajuta pe VOI, nu pe ei.

Vă doresc armonie, calm și încredere la volan!