Este înfricoșător să lucrezi fără pedale suplimentare?
Aproape fiecare elevă a mea, mai devreme sau mai târziu, mă întreabă:
— Nu vă este frică să mergeți cu eleve ca noi, mai ales fără pedale suplimentare?
Nu se poate să aveți încredere în noi și să nu vă fie frică?
La această întrebare răspund întotdeauna că nu, nu îmi este frică, DAR…
A fost o elevă careia soțul îi interzicea categoric să ia mașina fără el. La început m-am revoltat de această nedreptate. Dar, după Lecția de probă, am înțeles de ce, cu încăpățânarea unui buldog, nu își lăsa soția să se apropie de mult doritul volan.
Lecția. S-a așezat cu încredere la volan chiar în fața casei sale, la marginea orașului, a pornit cu scârțâit de roți și a intrat hotărâtă pe drum, avertizându-mă că până acum a condus doar pe trasee în afara orașului, iar cât timp soțul lipsește, trebuie neapărat să învețe să conducă prin oraș.
După aproximativ 500 de metri, a decis că este momentul să-mi arate de ce este în stare. A început o depășire pe un drum îngust, peste linia continuă, a apăsat accelerația până la podea, s-a înțepenit cu brațele întinse pe volan, și-a băgat capul între umeri, și-a țuguiat buzele și a continuat toată manevra pe contrasens. Pe scurt, era cât pe ce să mă omoare pe drum.
Soțul ei era muzician, iar ea era șoferul de noapte — singura care rămânea trează și sobră după nunțile de la sat. Și nu conta că nu știa să conducă. Nimeni nu observa, pentru că toți dormeau.
La mine insista cu încăpățânare să învețe întoarcerea de tip polițienesc, fiindcă, în opinia ei, fără această manevră colecția talentelor sale de șofer nu era completă.
Când îi propuneam să exersăm mai întâi pe poligon algoritmii manevrelor de bază și deprinderea de a privi în oglinzi, doar își scutura coama și mormăia ceva de genul: „La ce să mă uit în ele? Noaptea oricum nu se vede nimic.”
Despre aplicarea metodei mele nici nu putea fi vorba. Ea voia adrenalină și nici măcar nu era nevoie ca drumul să fie liber. Am înțeles că nu aveam cum să o învăț să conducă în siguranță și corect.
Din ultimele mele puteri morale am încercat să aflu ce nivel de cunoaștere a RCR avea. Dar chiar și abrevierea RCR îi părea necunoscută. Pe scurt, nu făcuse școala auto, deși avea permis de conducere. Aproape că nu știa să citească. Și nu este o glumă.
Despre aplicarea metodei mele nici nu putea fi vorba. Ea voia adrenalină și nici măcar nu era nevoie ca drumul să fie liber. Am înțeles că nu aveam cum să o învăț să conducă în siguranță și corect. Din ultimele mele puteri morale am încercat să aflu ce nivel de cunoaștere a RCR avea. Dar chiar și abrevierea **RCR** îi părea necunoscută. Pe scurt, nu făcuse școala auto, deși avea permis de conducere. Aproape că nu știa să citească. Și nu este o glumă.
Acesta a fost singurul caz în care mi-a fost cu adevărat frică, deși lucrez fără pedale suplimentare încă din ziua primei mele ieșiri la drum cu un începător, în anul 1997.
Tuturor celorlalte eleve metoda mea de instruire li s-a potrivit, iar cele mai bune rezultate le-au obținut atunci când au urmat-o împreună cu cursul de teorie.